Da. În calitate de persoană cercetată (investigado) puteți refuza să dați declarații, să nu răspundeți la anumite întrebări sau să răspundeți doar avocatului dumneavoastră. Acest drept este garantat de articolul 24.2 din Constituție, care recunoaște dreptul de a nu da declarații împotriva propriei persoane, și de articolul 118.1 g) și h) din Legea de procedură penală (Ley de Enjuiciamiento Criminal, LECrim), respectiv articolul 520.2 dacă sunteți reținut. Tăcerea dumneavoastră nu poate fi niciodată, prin ea însăși, o probă a vinovăției, deși instanțele o pot lua în considerare atunci când există deja probe solide în acuzare.
Puteți refuza să dați declarații ca persoană cercetată, iar uneori aceasta este cea mai înțeleaptă decizie. Dar tăcerea nu este o formulă magică: are avantaje, riscuri și momente potrivite. Vă explicăm ce spune legea, cum o apreciază instanțele și cum să decideți împreună cu avocatul dumneavoastră.
Ce spune legea despre dreptul de a păstra tăcerea
Dreptul de a nu da declarații are rang constituțional. Articolul 24.2 din Constituție recunoaște tuturor dreptul „de a nu face declarații împotriva propriei persoane, de a nu se declara vinovați și la prezumția de nevinovăție”. Articolul 17.3 adaugă că persoana reținută nu poate fi obligată să dea declarații.
Legea de procedură penală concretizează acest drept în două articole:
- Articolul 118.1 g) și h): orice persoană căreia i se atribuie o infracțiune are dreptul de a păstra tăcerea, de a nu da declarații, de a nu răspunde la una sau mai multe întrebări și de a nu face declarații împotriva propriei persoane ori de a nu se declara vinovată.
- Articolul 520.2 a) și b): persoana reținută are aceleași drepturi și, în plus, poate declara că va da declarații doar în fața judecătorului.
Aceste drepturi trebuie să vă fie comunicate înainte de orice declarație, la secția de poliție sau la instanță. Dacă nu s-a făcut acest lucru, ceea ce ați spus poate rămâne fără valoare.
Modalitățile de exercitare a dreptului de a nu da declarații
Nu este o alegere de tip „totul sau nimic”. Aveți mai multe opțiuni:
| Opțiune | Ce înseamnă | Când se folosește |
|---|---|---|
| Să nu dați declarații | Vă exercitați dreptul și nu răspundeți nimănui | Când nu cunoașteți încă probele sau cauza este secretă |
| Să dați declarații doar în fața judecătorului | Nu dați declarații la secția de poliție, dar o faceți la instanță | Frecvent în cazul reținerilor (articolul 520.2 a) |
| Să răspundeți doar avocatului | Răspundeți la întrebările apărării, nu și la cele ale procurorului sau ale acuzatorilor | Când doriți să vă prezentați versiunea fără să vă supuneți unui interogatoriu ostil |
| Să nu răspundeți la anumite întrebări | Dați declarații, dar refuzați să răspundeți la întrebări concrete | Când o anumită întrebare vă poate dăuna sau privește terțe persoane |
A răspunde doar avocatului este o practică obișnuită și este protejată de articolul 118.1 g), care permite să nu răspundeți la „una sau mai multe” întrebări. Vă permite să explicați esențialul în mod ordonat, deși versiunea dumneavoastră nu este confruntată cu întrebările acuzării, iar instanța va ține cont de acest lucru când o va aprecia.
Trebuie să justificați de ce nu dați declarații?
Nu. Este suficient să spuneți că vă exercitați dreptul de a nu da declarații. Judecătorul vă va avertiza că, deși păstrați tăcerea, cercetarea va continua (articolul 392). Iar dacă vă răzgândiți, puteți da declarații ulterior: articolul 400 permite persoanei cercetate să dea declarații ori de câte ori dorește, cât timp acestea au legătură cu cauza.
Vă poate dăuna tăcerea?
Aceasta este întrebarea-cheie, iar răspunsul are nuanțe.
Jurisprudența din cauza Murray
În hotărârea John Murray împotriva Regatului Unit, din 8 februarie 1996, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit două idei care rămân valabile:
- Este incompatibil cu dreptul de a păstra tăcerea ca o condamnare să se bazeze exclusiv sau în principal pe tăcerea acuzatului.
- Dar acest drept nu împiedică, în situațiile care impun în mod clar o explicație, ca tăcerea să fie luată în considerare la aprecierea forței probelor acuzării.
În acea cauză, CEDO nu a constatat o încălcare din cauza concluziilor trase din tăcere, pentru că existau alte probe foarte solide. A constatat însă încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece persoana reținută nu a putut avea avocat în primele 48 de ore petrecute la secția de poliție.
Cum o aplică Tribunalul Constituțional
Tribunalul Constituțional (Tribunal Constitucional) a preluat această jurisprudență. Prin STC 202/2000, din 24 iulie, a admis ca judecătorul să aprecieze tăcerea atunci când există probe incriminatoare obiective, cu condiția ca deducția să fie motivată și să nu fie consecința simplului fapt că persoana a tăcut. STC 26/2010, din 27 aprilie, rezumă astfel: tăcerea „nu poate înlocui lipsa unor probe suficiente în acuzare”, dar poate confirma vinovăția acuzatului.
În practică:
- Dacă probele împotriva dumneavoastră sunt slabe, tăcerea nu le face suficiente. Veți fi achitat dacă nu există probe în acuzare, indiferent dacă ați vorbit sau nu.
- Dacă probele sunt categorice și doar dumneavoastră le puteți explica, lipsa oricărei explicații poate întări convingerea instanței.
Important: tăcerea și declarația sunt decizii strategice care se iau cunoscând probele. Nu decideți singur la secția de poliție sau pe holul instanței: vorbiți mai întâi în privat cu avocatul dumneavoastră, drept pe care vi-l recunoaște articolul 118.2.
Când merită să dați declarații și când nu
De obicei este mai bine să nu dați declarații (deocamdată) dacă…
- Nu ați putut examina dosarul sau cauza a fost declarată secretă.
- Sunteți reținut, agitat sau obosit ori nu ați dormit.
- Nu înțelegeți bine de ce sunteți acuzat sau faptele sunt complexe (documente, conturi, date).
- Ce spuneți ar putea afecta alte persoane sau ar putea deschide alte fronturi.
De obicei merită să dați declarații dacă…
- Aveți o explicație clară și o puteți dovedi cu documente sau martori.
- Probele impun o explicație pe care doar dumneavoastră o puteți da, iar tăcerea ar putea cântări împotriva dumneavoastră.
- Declarația poate duce la clasarea rapidă a cauzei sau poate evita o măsură preventivă.
- Doriți să recunoașteți faptele pentru a putea încheia un acord de recunoaștere (conformidad) cu reducerea pedepsei, dacă legea permite.
Explicăm pas cu pas în am fost citat ca persoană cercetată: ce să fac înainte de a da declarații.
Și dacă mint ca persoană cercetată?
Persoana cercetată nu jură și nu promite să spună adevărul, spre deosebire de martor (articolul 433 din Legea de procedură penală). De aceea, a minți cu privire la propria participare nu constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă: articolul 458 din Codul penal (Código Penal) pedepsește „martorul” care nu spune adevărul, nu pe cel care se apără.
Asta nu înseamnă că minciuna nu are consecințe:
- Vă pierdeți credibilitatea. Dacă versiunea dumneavoastră se dovedește falsă, inconsistența relatării alternative poate confirma probele acuzării, după cum amintește STC 26/2010. Adesea, o minciună descoperită este mai rea decât tăcerea.
- Acuzarea falsă a altei persoane poate fi infracțiune. Articolul 456 din Codul penal pedepsește persoana care, știind că este fals sau cu o desconsiderare temerară a adevărului, atribuie în fața unui judecător sau funcționar fapte penale altei persoane. Pedeapsa variază de la amendă de trei până la șase luni (dacă se atribuie o infracțiune ușoară) la închisoare de la șase luni la doi ani și amendă (dacă se atribuie o infracțiune gravă).
Dacă dumneavoastră ați fost vizat de o acuzație pe care o știți falsă, vă puteți apăra și, după clasarea sau încheierea cauzei, puteți analiza ce acțiuni să întreprindeți: detaliem pe pagina noastră de avocat pentru denunțuri calomnioase în Alicante.
Dreptul de a nu da declarații, în practică, în Alicante
Dacă sunteți reținut în Alicante, de regulă la secția de poliție vi se citesc drepturile și sunteți întrebat dacă doriți să dați declarații. Puteți spune că veți da declarații doar în fața judecătorului. Apoi veți fi pus la dispoziția Secției de Instrucție (Sección de Instrucción) aflate de gardă; potrivit registrului Generalitat Valenciana, Instanța de Gardă din Alicante (Juzgado de Guardia) se află pe Avenida de Aguilera, 53. Dacă sunteți reținut, citiți ce să faceți dacă sunteți reținut: drepturi și pași de urmat.
Dacă ați fost citat ca persoană cercetată fără să fiți reținut, veți da declarații în fața Secției de Instrucție a Tribunalului de Primă Instanță (Tribunal de Instancia) din circumscripția judiciară indicată în citație (Alicante, Elche, Benidorm, Torrevieja, Orihuela și restul provinciei).
La cabinet, înainte de orice declarație, discutăm cu dumneavoastră în privat, analizăm procesul-verbal sau dosarul și decidem împreună dacă merită să dați declarații, în ce moment și cui să răspundeți. Celeste Pérez Bleda a asistat peste 800 de persoane reținute în peste 20 de ani de practică în dreptul penal, iar echipa noastră vă stă la dispoziție în limba dumneavoastră. Dacă procedura privește violența de gen (cu partenera sau fosta parteneră), o tratăm pe site-ul nostru specializat în violența de gen. Pentru rețineri urgente, consultați serviciul nostru de avocat non-stop pentru persoane reținute.
Întrebări frecvente
Ce trebuie să spun ca să nu dau declarații?
Este suficientă o frază: „Îmi exercit dreptul de a nu da declarații”. Nu trebuie să dați explicații și nici să justificați de ce. Puteți adăuga că veți da declarații doar în fața judecătorului, dacă vă aflați la secția de poliție, sau că veți răspunde doar la întrebările avocatului. Judecătorul vă va avertiza că cercetarea continuă chiar dacă păstrați tăcerea, conform articolului 392 din Legea de procedură penală.
Pot fi condamnat doar pentru că nu am dat declarații?
Nu. Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza John Murray împotriva Regatului Unit din 1996, cât și Tribunalul Constituțional, prin STC 26/2010, resping o condamnare bazată doar pe tăcere. Sunt necesare probe suficiente în acuzare. Ce admit este că, dacă aceste probe sunt solide și impun o explicație, lipsa explicației le poate confirma.
Dacă nu dau declarații la secția de poliție, pot da ulterior în fața judecătorului?
Da. Articolul 520.2 a) din Legea de procedură penală îi recunoaște expres persoanei reținute dreptul de a declara că va da declarații doar în fața judecătorului. Este o opțiune frecventă, pentru că la instanță veți fi vorbit deja cu avocatul și veți cunoaște mai bine faptele. În plus, persoana cercetată poate da declarații ori de câte ori dorește în cursul instrucției, potrivit articolului 400.
Este mai bine să răspund doar la întrebările avocatului meu?
Depinde de caz. Dacă răspundeți doar apărării, vă puteți prezenta versiunea în mod ordonat, fără să vă supuneți interogatoriului procurorului sau al acuzatorului privat (acusación particular), iar acest lucru este protejat de articolul 118.1 g). În schimb, instanța știe că relatarea dumneavoastră nu a fost confruntată. Este bine să decideți împreună cu avocatul după ce citiți dosarul.
Este infracțiune să mint ca persoană cercetată?
A minți cu privire la propria participare nu constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă, pentru că articolul 458 din Codul penal îl pedepsește doar pe martor. Dar dacă minciuna este descoperită, vă poate slăbi apărarea. Iar atribuirea falsă a unei infracțiuni altei persoane în fața unui judecător sau funcționar, în cunoștință de cauză sau cu o desconsiderare temerară a adevărului, poate constitui infracțiunea de acuzare falsă prevăzută la articolul 456 din Codul penal.
Dacă ați fost citat ca persoană cercetată sau ați fost reținut și nu știți dacă să dați declarații, scrieți-ne pe WhatsApp înainte de a decide. Vă consiliem și vă însoțim prin serviciul nostru de avocat pentru citații în calitate de persoană cercetată în Alicante. Echipa cabinetului vă poate asista în limba română. Suntem disponibili non-stop pe WhatsApp, la 607 449 491.
Temei legal și surse
- Constituția Spaniei: art. 17.3 și 24.2
- Legea de procedură penală: art. 118, 392, 400, 433 și 520
- Codul penal: art. 456 și 458
- CEDO, John Murray împotriva Regatului Unit, hotărârea din 8 februarie 1996
- Tribunalul Constituțional, STC 202/2000, din 24 iulie
- Tribunalul Constituțional, STC 26/2010, din 27 aprilie
- Generalitat Valenciana: Instanța de Gardă din Alicante


